 |
George Bacovia
|
Cât de strain sunt de tara mea
Si nici un dor nu mi-a ramas -
Gând rau si-ntunecat
Închide al dreptatii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea...
Si bântuie în calea mea
Taceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grabeste nu mai astepta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu